Intalnesc din cand in cand pareri ale unor persoane, in astrologie sau in afara ei, cum ca Traditia ar fi ceva de evitat, ceva arhaic, invechit, depasit, dogmatic, inchistat, ceva care nu poate sa faca decat rau si sa tina in loc dezvoltarea si inovatia. Ba mai mult, pare o inclinatie periculoasa sa te intereseze Traditia. Se arunca practic o anatema (stiintifica si liber cugetatoare) asupra celuia care indrazneste sa urmeze, sau macar sa se refere la ea, sa o pomeneasca in treacat, ca si cum ar insemna naivitate si/sau limitare mentala.
Dar eu am alta perspectiva asupra Traditiei, pe care mi-am format-o in principal din experienta astrologica, si nu mai pot sa consider ca „vechi” este acelasi lucru cu „invechit”.
Dupa parerea mea, Traditia este un cumul de concepte, invataturi, bazate partial pe natura, partial pe revelatii. Aceste concepte reprezinta adevarul despre viata noastra pe acest pamant si despre legile care o guverneaza. Multe persoane au alergie la ideea de Lege. Dar legile la care se refera Traditia nu sunt legile umane; aici pe pamant omul poate rastalmaci si perverti orice vrea el, pentru ca omul poate sa minta, dar natura si Dumnezeu nu. Legile care guverneaza viata si activitatea noastra sunt doar explicatii despre cum functioneaza natura, universul, nu sunt sentinte si pedepse, nu constrang, doar informeaza; daca cineva nu vrea sa le urmeze este liber sa faca asta, cum o fac deja oricum cei mai multi; ei nu vor fi pedepsiti si inchisi, dar vor suporta neaparat consecintele, sub forma de efecte naturale asupra propriei persoane, efecte fie fizice, fie psihice sau spirituale. E ceva echivalent cu faptul simplu ca daca bagi mana in foc te arzi. Legile la care face referire Traditia sunt pe de o parte, avertismente (“Cine sapa groapa altuia cade el in ea”), si pe cealalta, instrumente de lucru in aceasta viata (si in urmatoarea).
In mod normal, Traditia este inregistrata in obiceiuri si datini, “vorbe” (proverbe si zicatori) si povesti populare. De exemplu, zicala “Cine se aseamana se aduna” sintetizeaza Legea atractiei, care spune ca in orice univers traim, ce dai, aceea primesti; ca oamenii de aceeasi vibratie se atrag si se imprietenesc; ca ai doar cat dai; ca se materializeaza in viata ta ceea ce gandesti predominant etc. Imi mai zicea cineva de “obiceiul” barbatului de a-si bate nevasta, la sat, ca fiind ceva traditional. Dar eu nu imi amintesc sa fi gasit vorbe sau povesti in care barbatul sa bata femeia, si in general din cate am observat eu Traditia nu sustine bataia, fie ca e vorba sa bati un om sau un animal. si nici macar bataia la cap. Chiar daca se intampla, nu este traditional, dupa cum nu e traditional nici sa mananci sarmale si mamaliga de Craciun (sau mai bine zis nu asta e Traditia), din moment ce mamaliga nu exista acum 200 de ani in Romania si sarmalele au fost imprumutate de la turci. Altfel, ar fi dezamagitor ca o Traditie sa fie formata din orice amanunt aleatoriu, doar pentru ca e practicat in masa (ceea ce suna mai mult a moda decat a traditie) cu conditia sa aiba 200 de ani vechime.
Traditia are legatura cu esenta, nu cu forma. De Craciun, noi, romanii ortodocsi, sarbatorim Nasterea lui Hristos, nu o anumita mancare. Traditia inregistreaza un fapt peren si fundamental pentru om, care este sarbatorit pe 25 decembrie, si anume “renasterea” Soarelui, faptul ca incepe sa se miste spre Sud si sa castige in putere si lumina. Solstitiul a fost sarbatorit in diferite feluri de toate popoarele, noi il sarbatorim cu sensul de Nasterea Mantuitorului. Hristos a spus de altfel in Evanghelii: “Eu nu am venit sa stric Legea, ci sa o implinesc” – adica, nu a venit sa ne propuna sa sarbatorim solstitiul in iunie, de exemplu, ci sa ramana sarbatoarea atunci cand e normal sa fie, dar sa i se dea un alt sens, mult superior. Si in acest caz, ca si in toate celelalte din viata unui om, sensul si intentia conteaza mai mult decat actiunea in sine.
Dar ca sa revenim la astrologie: in general in zilele noastre cel care vrea sa o studieze va avea automat contact cu astrologia moderna, mult mai larg raspandita. Cei care incep la un moment dat sa studieze astrologia traditionala spun, fara exceptii, lucruri de genul: “mi s-a facut lumina in cap”, “am inteles in sfarsit”, “totul este mult mai clar si obiectiv, mai exact”, “citirile sunt mai eficiente si mai aplicabile” etc. Deci repet, toti astrologii care practica astrologie traditionala spun asta, si lucrul acesta nu poate fi inteles in mod intelectual, trebuie adica, daca esti astrolog, sa studiezi mai intai ca sa intelegi de ce se spune asta si ce inseamna mai exact.
Traditia da astrologului niste instrumente, logice si concise, care ii dau libertatea sa faca orice cu ele, asa cum ti se da la scoala adunarea si scaderea, si cu ele poti sa ajungi la matematici superioare. Cu aceste instrumente astrologice se poate face o citire oricat de moderna si se pot analiza chestiuni care pot scapa astrologiei moderne. Ele nu sunt in niciun caz depasite si nu obliga astrologul sa ramana in cadrul anumitor limite sau dogme
Astrologii traditionali nu resping adaugirile moderne, ei folosesc planetele nou descoperite si alte elemente, dar le dau semnificatia si locul potrivit lor. Folosesc orice are importanta, vechi sau nou, modern sau nu, dar intentia lor de baza (pentru ca asa ii educa Traditia) e sa inteleaga in mod corect, exact, semnificatia a ceea ce folosesc.
Spre exemplu, astrologul traditional stie ce este o Parte Araba, cum se calculeaza, o intelege si poate sa isi creeze propriile Parti Arabe, in masura in care are nevoie de ele, facand astfel inovatii folosind un instrument traditional. Astrologul modern se bazeaza pe niste formule, uneori preluate gresit de pe net, fara sa le inteleaga, si le foloseste aproximativ in citiri, iar in ceea ce priveste crearea de Parti Arabe, el nici nu isi imagineaza ca e posibil asa ceva, si prin urmare i se pare dubios. Este oare o mentalitate invechita faptul de a intelege o tehnica si a lucra liber cu ea? Sau cel de a o ocoli, doar pentru ca e o tehnica veche si deci e probabil depasita? Asta este situatia, de multe ori ne pare incredibil, incorect, dubios, ceea ce nu intelegem. In astrologia moderna toate sunt egale, dar nu are cum sa fie egala planeta Venus cu asteroidul Ceres, dupa cum nu are cum sa fie egala ca importanta Ileana Cosanzeana cu baba care arunca cocosul in foc (din “Punguta cu doi bani”), si nu e dovada de “minte deshisa” sa accepti orice ti se da.
Este important de observat ca astrologia moderna, desi beneficiaza de mai multe obiecte pe cer, a uitat multe tehnici si concepte de baza din astrologia traditionala. Astrologia fiind un limbaj si aceste notiuni alcatuind lexicul ei, situatia e sugestiva. Spre deosebire de alte stiinte care isi dezvolta lexicul, astrologia il limiteaza pe al ei, in dorinta simplificarii si popularizarii ei, sau din frica de prea multa munca. Imaginati-va ce parere ati putea avea despre un doctor care are un jargon mai saracacios acum, in zilele noastre, decat avea acum 200 de ani. In schimb, se vorbeste mult despre cat de multa libertate exista in tot ceea ce e nou si despre felul in care Traditia “limiteaza” (sic!).
Ideea de baza este aceeasi ca in multe alte situatii: trebuie sa studiezi ceva ca sa intelegi, ca sa poti veni cu o idee proprie, nepreluata de la unul sau altul, ca sa poti critica sau aprecia. Ceea ce nu cunoastem si nu intelegem ne pare cel mai adesea a fi gresit; din punctul meu de vedere, nu exista nimic malefic sau gresit in Traditie, cu o conditie: cea a cunoasterii si intelegerii ei, ca esenta, nu ca forme. Si nota bene: nu, oamenii care au mentalitate invechita, care nu accepta noul si nu pot sa il inteleaga, care au conceptii impietrite din care nu vor sa miste, care judeca totul conform unor tipare, unor prejudecati, care pur si simplu judeca pe altii, ei nu tin de Traditie, chiar daca poate spun asta in cuvinte. De Traditie tin cunoasterea si intelepciunea. Si acestea sunt mai moderne decat “mintea deschisa” a oamenilor moderni, care de cele mai multe ori este tot o constructie formata din prejudecati. Prejudecati contemporane.
Drumul meu spre astrologia traditionala a pornit de la intelegerea unui fapt banal: cum ca trigonul nu este un aspect bun, asa cum spune astrologia moderna, ci unul usor, asa cum spune astrologia traditionala. Pare un detaliu chiar amuzant, poate, dar prima varianta imi daduse un raspuns gresit la o intrebare, si a doua, unul corect. Iar diferenta intre bun si usor este fundamentala, si in astrologie, si in afara ei.
Nu stiu daca va mai amintiti, dar Fat Frumos cu parul de aur avea Soarele pe piept, Luna pe spate si doi Luceferi pe umeri. Iar imparatii si imparatesele din povesti mergeau sa se sfatuiasca impreuna cu “filosofii cei cetitori in stele”. Ca in ziua de azi.